COD ISSN 1841-8430

MOTTO

Conjug de trei ori verbul a munci si simt nevoia sa ma odihnesc. (Valeriu Butulescu)

EDITORIAL

Alegerea temei acestui editorial este rezultatul unei revelatii- trebuie sa scriu un editorial despre Odihna! Ideea m-a traznit atunci am terminat de prelucrat "materialul" pe care l-am primit in posta, marti dimineata- surprinzator de mult, dar interesant si cand efectul mini-dozei de cafeina pe care, ca hipertensiv ce sunt, mi-o pot permite in fiecare dimineata- s-a terminat.

Nu ma plang, nu ma laud- ma rezum la fapte. De multe ori in viata am facut lucruri care imi plac, si Info Kappa este unul dintre ele. E o provocare dura si savurez constructia, compunerea, fiecarui numar. Desigur legea lui Pareto se aplica la rubrica de Cautare.(adica aceea consuma 80% din munca si din timp). Mai obosesc. Conjug o singura data, dar bine, verbul "a juca" in forma sa reflexiva si merg mai departe, sap, separ informatia buna de steril, iau 5 decizii pe minut, asta nu, asta da, mai vedem, asta a mai fost acum doua saptamani, asta minte, asta nu poate interesa pe nimeni, asta e excelenta- ia s-o citim! E interesant, ma simt important, (acela sa arunce prima piatra care nu vrea sa simta la fel si daca nu simte, vai de existenta lui), si totul e urgent- asta trebuie terminata pana diseara, altfel...

Este un privilegiu ca pot fi sincer si deschis in editoriale- si colaboratorii mei la fel. Daca Info Kappa ar fi un blog, sau ar avea un grup de discutii, am avea o dilema: ori suportam atacurile Fiarei Forumurilor(F.F. pe scurt) ori pierdem enorm de mult timp cu moderarea. Nu sunt aici de ieri si nici de azi, am vazut, auzit si citit multe dar de fiecare data cand citesc mesajele scapate de orice control de pe forumul unui ziar sau al unui blog, ma uluieste inventivitatea si rautatea infinita a unor mesaje pentru care sadice este un palid eufemism. Unii vor neaparat sa jigneasca, injoseasca, murdareasca, raneasca, nu au nici cea mai indefinibila urma de decenta sau umanitate. Fie ca e vorba de icoanele din scoli, de un meci de fotbal, de criza dintr-un partid politic, de copiii rai sfasiati de niste catelusi nevinovati si speriati, (ca s-o citez pe C.Tz.) de viata amoroasa a unei celebritati, etc., Fiara Forumurilor, aflata la limita externa a psihiatriei, loveste si musca iar.

(Asta este o manevra de o cinste indoielnica de a va face sa cititi CITATELE- credeti-ma, ma straduiesc mult sa le gasesc pe cele mai bune. Si ele va dau- daca meditati bine asupra lor- o imagine mai viesi mai completa a temei dineditorial decat editorialul propriu-zis. Iar impreuna, fac poate sinergie. Prieteni dragi, sunt acolo o multime de citate care m-au uns pe suflet!)

E o coincidenta dar imediat ce am ales tema- am citit intr-un articol in care Steve Ballmer CEO Microsoft zice ca viitorul e reclama (sper ca asta nu inseamna ca vom asculta stiri si vom vedea filme doar in scurtele pauze dintre torentele de reclame, tot mai spamoase)- deci am citit cum se odihneste acest mare erou al capitalismului: "Steve Ballmer nu cunoaste jumatatile de masura. Veteranul director general al lui Microsoft spune ca el se relaxeaza alergand, jucand golf si vazandu-si copiii- si in celelalte 18 ore ale zilei munceste."

De asta data, FF-lica are o mare doza de dreptate- natura muncii tale determina felul de odihna de care ai nevoie. Dupa o corvoada sau robota, tot ce poti sa faci, e sa zaci si sa te refaci.

Ajungi in varful muntelui real dupa o catarare dificila, e o placere unica sa stai jos, sa-ti tragi sufletul si numa’ sa sezi si sa privesti si sa te bucuri.

Ajungi in varful unui munte de idei si constati ca ai inteles ceva, te apuca o harnicie intelectuala plina de entuziasm si incerci sa-i tragi si pe altii dupa tine.

In al doilea rand, exista un talent si o nevoie congenitala de odihna pentru fiecare om. O atractie deosebita pentru odihna, fara motive sau stimulente speciale, se cheama "lene" si despre asta am scris in Info Kappa Nr. 228.

Cred ca (re)cind acel editorial, va veti da seama ca daca pentru unii, munca adevarata e numai cea fizica, atunci pentru toata lumea, lenea adevarata, tipic umana, e cea intelectuala.

In al treilea rand, odihna e o chestiune de civilizatie si cultura. Un exemplu este dat de inexactitatile inerente de traducere- din engleza cu "rest, repose, leisure" in romana cu "odihna, recreatie, distractie". Numai mai modernul si globalistul "relaxare" pare sa-si gaseasca echivalentul in mai toate limbile.

Fiecare neam, cu odihna lui.

In multe culturi, munca este considerata o pedeapsa sau, si mai rau, un pacat.

Poti fi condamnat la munca silnica. Desigur una la care fie te adaptezi, fie te distruge. Sau una enorm de plictisitoare si repetitiva care te tampeste.

(Aha! Plictiseala- o tema despre care am scris in IK 240. F.F. va sari ca ars: "Bine ca ai scris despre ea, fiindca esti un Mare Maestru in Plictiseala, lovesti cu ea mortal pe oricine care are nesansa de a da peste scrierile tale. Lumea ar putea economisi kilograme de somnifere cu ajutorul tau, doar citindu-te!")

Ciudat este ca se practica si odihna silnica – o pedeapsa care pentru unii poate fi si mai rea, e foarte asemanatoare cu moartea.

Nu mi-e lene sa reiau unele idei care ma preocupa si ma supara mereu, vezi "sarbatoarea continua" din IK 205. Urmaresc siteurile ateiste – ca cele ale lui

Richard Dawkins si Sam Harris; domnii acestia cred ca se poate discuta despre religie vazuta ca un mod de gandire . Dar religia nu este numai un modus cogitandi ci si un modus operandi si un modus vivendi- te invata ce sa faci si cum sa traiesti. Un aspect este acela ca multe religii, in multe ocazii interzic munca si te obliga la odihna. Te indeamna sa gandesti la cele sacre si sa nu faci nimic- dar desigur indemnul la gandire nu e realist pentru o mare parte a omenirii.

Eu sunt incapabil sa inteleg cum si de ce o activitate utila poate fi considerata un lucru rau- oriunde si oricand. Si, marturisesc nu sunt in stare sa inteleg nici cum si de ce o divinitate sa fie tentata o cariera in meseria de dietetician. Sau de sexolog.

Imi amintesc cu groaza de ocaziile in care am fost condamnat la odihna obligatorie. In 1975 m-am imbolnavit de hepatita epidemica si am stat trei saptamani in spitalul municipal de la Ramnicu Valcea. In prima saptamana

am fost intradevar incapabil de orice fel de munca, cu creierul in ralenti. In urmatoarele doua am citit mai mult ca niciodata si am intemeiat o "Biblioteca Hepatica" –desigur cartile din salon trebuiau sa ramana acolo pentru noile generatii de bolnavi. Ce ieftine erau atunci cartile!

In 1999, toamna, am fost trimis la odihna, in antecamera odihnei vesnice- in ideea sa nu produc nimic si sa consum cat mai putin. Pentru asta din urma am avut suport financiar deplin. Dar parca am promis ca nu voi mai scrie despre pensie si beneficiarii ei. (240, 240 singurul editorial in care ai scris despre ceva la care te pricepi!)

Civilizatia, tehnologia, globalizarea, eliberarea din ghiarele comunismului si posibilitatile multiple de a converti in bani dorinta oamenilor de a se odihni si distra – a generat multe industrii ca turismul, divertismentul, spectacolele culturale si sportive pentru toate gusturile si nivelurile. In principiu acestea fac lumea noastra mai buna. In practica mai sunt cateva probleme de rezolvat si sa nu uitam ca numai o fractiune a omenirii are privilegiul odihnei placute, utile si inteligente. Desigur, odihna e si o chestiune de bani.

Un cosmar recurent al meu este ca va veni o saptamana in care nu voi primi nici un fel de informatie demna de prezentat in revista. Internetul, stiinta, tehnologia, cultura, businessul, medicina, gastronomia, toate vor hiberna. Spamul se va plictisi de sine insusi, virusii se vor retrage de pe piata...

Ar fi poate o ocazie sa ma odihnesc.

Dar saptamana asta- tocmai cand scriu despre odihna, am avut mai mult material bun pentru toate rubricile, ca vreodata.

Si sper sa ajunga la multa lume.

Curiozitatea nu are si nu cere odihna. Curiozitatea este un calcai al lui Ahile pentru mine. Si, ca sa ramanem la comparatiile cu caracter anatomic, fiindca nu voi avea biografi – nu am cum sa-i platesc- imi voi scrie necrologul singur si voi mentiona acolo modest, "curiozitatea a fost coloana vertebrala a personalitatii sale". (Decide-te nefericitule, calcai sau coloana vertebrala?Nu mai esti in stare sa faci deosebirea, Alzishor?) Oricum, vom merge sa ne odihnim impreuna.

Dar gena curiozitatii merge mai departe.

Am citit pe undeva ca lucrurile se odihnesc, schimbandu-se. Un model demn de luat in considerare.

Peter Gluck